English
1. Definition of offer
In order for a contract to be concluded in Austrian law, there has to be an offer which the offeree has to accept. The offer is a declaration of intent through which the offeror proposes to the offeree to conclude a contract with a certain content. The offer can be expressed explicit (through spoken or written words, or through general recognised signs like approving with the head), or implicit, which means it is implied in the behavior of the offeror.
In some cases the proposal to conclude a contract does not match the offer. In this case we have an invitation to make an offer (invitatio ad offerendum, Einladung zur Stellung eines Angebots).
Example 1: A reads a catalogue of a cosmetics company. The presentation of the goods in the catalogue is not an offer, but an invitation to make an offer. If A orders something from the catalogue, he makes an offer to the company. Same rule applies when ordering goods from an online shop which are presented in a catalogue, or when giving an announcement in the newspaper about a good which you want to sale. The potential buyer makes you an offer which you can accept.
2. Offer and acceptance must correspond totally
In order for a contract to be concluded in Austrian law, the acceptance must fully correspond to the offer. No deviations are allowed.
Example 2: A offers to deliver 100 pens to B, for a purchase price of 3 Euros per each. B declares he is prepared to buy 100 pens for 3 Euros each. The contract is being validly concluded.
Example 3: B declares he is prepared to buy 100 pens for 2 Euros each. The acceptance includes modifications to the original offer. Therefore, the contract cannot be concluded. The last proposal is to be qualified as a counter-offer (~s Gegenangebot, contra-ofertă). If A accepts it without any modifications, then he and B have validly concluded a contract.
3. Additional conditions for the offer
Both declarations of intent, offer and acceptance have to fulfill certain conditions, so that the contract can be validly concluded. In this heading, we will discuss only the ones that apply to the offer. For the requirements regarding the acceptance, see the term 'acceptance'.
3.1. Binding effect
The offer must have a binding effect (Bindungswirkung, natură obligatorie), which means the offeree of the offer is entitled to believe that the offeror (the person who makes the offer) agrees to be bound.
For instance: In Example 2 the binding character of the offer is indisputable.
Example 4: The same thing cannot be assumed if A proposes to B at a party to take him in to a dream vacation, taken into consideration that A does not have a tourism agency.
If a person agrees to be bound, it is often a matter of interpretation, whereby the circumstances of each case have to be carefully analysed.
3.2. Arrival in the sphere of influence of the offeree
An offer develops its binding effect and becomes valid, as soon as it arrives in the sphere of control of the offeree, more specifically, as soon as the offeree has the opportunity to acknowledge the content of the offer. It is not necessary though that the offeree reads, or acknowledges it in any way possible.
Example 5: A sends the offer to B by mail. Assuming that A sends the offer on Monday, at 6 PM, it will develop a binding effect and become valid on Wednesday, at 8 AM, when it is delivered to B’s mailbox. B does not necessarily have to read the offer, in order for it to be valid.
If an offer has a binding effect, the offeror can only revoke it as long as the offeree party did not know of its existence.
Example 6: A sends the offer to B by mail. Before B opens the mailbox, A is already waiting for B in front of the house, and tells him the offer is no longer valid.
3.3. Provision of the basic terms of the contract
The offer must furthermore contain the basic terms of the contract (essentialia negotii, ~e wesentliche Vertragsbestimmungen, elementele esenţiale). If a purchase contract if being concluded, then the offer has to specify the goods and the price to be paid. If service contract is being concluded, then it has to determine the service provided, and the remuneration. However, in case of doubt, an adequate remuneration is deemed to be agreed (compare § 1152 ABGB).
Example 7: A offers to B to apply wallpaper on the walls of B’s house. No remuneration is being agreed upon. As A refuses to provide the service agreed upon, B sues him for disobeying the contractual obligations. A argues that any contract was concluded because no payment was agreed upon, so the offer did not provide the basic terms of the contract. B’s claim shall not be rejected though, because § 1152 provides that even in case of doubt, an adequate remuneration is deemed to be agreed.
Deutsch
1. Definition des Angebots
Damit ein Vertrag nach österreichischem Recht abgeschlossen werden kann, bedarf es eines Angebotes, das der Empfänger annehmen muss. Das Angebot ist eine Willenerklärung wodurch der Anbotsteller dem Empfänger erklärt einen Vertrag mit einem bestimmten Inhalt abzuschließen. Das Angebot kann ausdrücklich (durch geschriebene und gesprochene Worte oder allgemein angenommenen Zeichen wie zB Kopfschütten als Zeichen der Zustimmung) oder schlüssig erklärt werden. Im letzten Fall ergibt es sich aus dem Verhalten des Anbotsstellers.
Nicht immer, wenn ein Vorschlag zum Abschluss eines Vertrages gemacht wird, liegt ein Angebot vor. In diesen Fälle spricht man von einer Einladung zur Stellung eines Angebotes (invitatio ad offerendum, invitation to make an offer, invitaţie la ofertă).
Beispiel 1: A liest den Katalog eines Kosmetikunternehmens. Die Darstellung der Waren im Katalog ist kein Angebot, sondern eine Einladung zur Stellung eines Angebotes. Wenn A Waren aus dem Katalog bestellt, macht er dem Unternehmen ein Angebot. Gleiches gilt beim Kauf von Waren in einem Online-Shop, wenn sie in einem Katalog dargestellt werden oder beim Schalten einer Anzeige über den Verkauf einer Sache in der Zeitung. Der potenzielle Käufer macht ein Angebot, das der Verkäufer annehmen muss.
2. Angebot und Annahme müssen übereinstimmen
Nach österreichischem Recht muss die Annahme, damit der Vertrag zustandekommen kann, dem Angebot völlig entsprechen. Abweichungen, wenngleich geringfügig, sind nicht zulässig.
Beispiel 2: A bietet dem B 100 Bleistifte für einen Kaufpreis von 3 Euro per Stück an. B stimmt dem Angebot ohne Zusätze zu. Der Vertrag kommt wirksam zustande.
Beispiel 3: B erkärt sich bereit 100 Bleistifte für einen Kaupreis von 2 Euro per Stück zu kaufen. Die Annahme enthält Modifikationen zu dem ursprünglichen Angebot. Somit kann der Vertrag nicht zustandekommen. Die Erklärung von B ist als ein Gegenangebot zu bewerten (counter-offer, contra-ofertă). Nimmt A es ohne Abweichungen an, dann schließt er mit B einen gültigen Vertrag ab.
3. Zusätzliche Anforderungen an das Angebot
Beide Willenerklärungen, Angebot und Annahme, müssen weitere Voraussetzungen erfüllen, damit der Vertrag gültig zustande kommen kann. Hier werden allein die Voraussetzungen für ein gültiges Angebot besprochen. Zu der Anforderungen an die Annahme, siehe den Begriff 'acceptance'.
3.1. Bindungswirkung
Das Angebot muss mit Bindungswirkung abgegeben werden (binding effect, natură obligatorie). Das heißt, der Empfänger darf darauf vertrauen, der Anbotsteller möchte sich gebunden fühlen.
Zum Beispiel: Im Beispiel 2 ist unumstritten, dass Bindungswille vorliegt.
Beispiel 4: Dasselbe kann nicht angenommen werden, wenn A dem B bei einer Feier eine Traumferien anbietet, wobei A keine touristiche Agentur hat.
Ob eine Person sich gebunden fühlen möchte ist oft Auslegungssache, wobei die Umstände des Einzelfalles berücksichtigt werden müssen.
3.2. Zugang
Ein Angebot entfaltet Bindungswirkung und wird wirksam sobald es in dem Machtbereich des Empfängers gelangt, nämlich, sobald der Empfänger die Möglichkeit hat den Inhalt des Angebots zur Kenntniss zu nehmen. Ab diesem Zeitpunkt gilt sie als zugegangen. Dass der Empfänger den Inhalt des Angebots tatsächlich zur Kenntnis nimmt, indem er es zB liest, ist keine Voraussetzung.
Beispiel 5: A schickt dem B ein Angebot per Post. Wenn A es am Montag um 18 Uhr Nachmittag geschickt hat, dann gilt das Angebot als zugegangen am Mittwoch um 8 Uhr in der Früh, wenn es in dem Briefkasten von B gesteckt wird. B muss das Angebot nicht lesen, damit es wirksam wird.
Wurde ein Angebot mit Bindungswirkung abgegeben, kann der Anbotsteller es nur solange widerrufen, solange der Empfänger es nicht zur Kenntnis genommen hat.
Beispiel 6: A schickt dem B das Angebot per Post. Bevor B den Briefkasten öffnet, wartet ihn A vor seinem Haus und teilt ihm mit, das Angebot sei nicht mehr gültig.
3.3. Wesentliche Vertragsbestimmungen
Weiterhing muss das Angebot die wesentliche Vertragsbestimmungen (essentialia negotii, basic terms, elementele esenţiale) enthalten. Wird ein Kaufvertrag abgeschlossen, dann muss das Angebot Ware und Preis festlegen. Wird ein Werkvertrag abgeschlossen, dann muss das Angebot das Werk und den Werklohn enthalten. Im Zweifel gilt allerdings ein angemessenes Entgelt als bedungen (vergleiche § 1152 ABGB).
Beispiel 7: A bietet dem B an die Wände seiner Wohnung zu tapezieren. Es wird kein Entgelt vereinbart. Als A sich weigert, die Leistung zu erbringen, klagt ihn der B wegen Vertragsverletzung. A bestreitet, dass ein Vertrag abgeschlossen, weil kein Entgelt vereinbart wurde. Somit enthielt das Angebot nicht die wesentliche Vertragsbestimmungen. Der Klage von B ist allerdings stattzugeben, weil § 1152 ABGB vorsieht, dass im Zweifel ein angemessenes Entgelt als bedungen gilt.
Română
1. Definiţia ofertei
Pentru ca un contract să poată fi încheiat în dreptul austriac, trebuie să existe o ofertă care să fie acceptată. Oferta este o declaraţie de intenţie prin care ofertantul îi propune destinatarului ofertei încheierea unui contract cu un anumit conţinut. Oferta poate fi exprimată explicit (prin cuvinte spuse sau scrise, sau prin semne general recunoscute ca de ex. datul din cap în semn de aprobare), sau implicit. În ultimul caz oferta reiese din comportamentul ofertantului.
Nu întotdeauna când există o propunere privind încheierea unui contract avem o ofertă. Este vorba în acest caz despre o invitaţie la oferă (invitatio ad offerendum, invitation to make an offe, Einladung zur Stellung eines Angebots).
Exemplul 1: A citeşte catalogul unei companii de cosmetice. Prezentarea mărfurilor în catalog nu este o ofertă, ci o invitaţie la ofertă. Dacă A comandă mărfuri din catalog, atunci face o ofertă companiei. Aceeaşi regulă se aplică la cumpărarea mărfurilor online, dacă acestea sunt prezentate într-un catalog, sau la punerea în vânzare a unui bun printr-un anunţ în ziar. Potenţialul cumpărător face o ofertă pe care vânzătorul trebuie să o accepte.
2. Oferta şi acceptarea trebuie să corepundă
În dreptul austriac acceptarea trebuie să corespundă în totalitate ofertei, pentru ca un contract să poată fi încheiat. Abateri, chiar şi mărunte, de la oferta originală nu sunt permise.
Exemplul 2: A îi oferă lui B 100 de creioane la preţul de 3 Euro pe bucată. B se declară de acord cu oferta, fără adăugiri sau modificări. Contractul va fi valid.
Exemplul 3: B acceptă să cumpere 100 de creioane la un preţ de 2 euro pe bucată. Deoarece declaraţia de acceptare include unele modificări la oferta generală, contractual nu poate fi încheiat. Declaraţia lui B poate fi considerată o contra-ofertă (counter-offer, ~s Gegenangebot). Dacă aceasta este acceptată de A fără modificări, contractul va putea fi realizat.
3. Condiţii suplimentare aplicate ofertei
Ambele declaraţii de intenţie, oferta şi acceptarea, trebuie să îndeplinească şi alte condiţii pentru ca acordul să poată fi realizat. În acestă rubrică vor fi discutate doar cerinţele care se aplică ofertei. Pentru condiţiile care se aplică acceptării, a se vedea termenul 'acceptance'.
3.1. Natură obligatorie
Ofertă trebuie să aiba natură obligatorie (binding effect, Bindungswirkung). Aceasta este prezentă atunci când destinatarul ofertei (persoana căreia i se face oferta) este îndreptăţit să creadă că cel care face oferta doreşte să se simtă obligat.
De exemplu: În exemplul 2, natura obligatorie a ofertei nu poate fi contestată.
Exemplul 4: Nu acelaşi lucru se poate spune despre situația în care A îi promite lui B la o petrecere o vacanţă de vis, în circumstanţele în care A nu are o agenţie de turism.
Dacă o persoană vrea sau nu să se simtă obligată la prestarea serviciilor propuse este de cele mai ori o chestiune de interpretare, care ţine de circumstanţele fiecărui caz.
3.2. Oferta ajunge în sfera de influenţă a destinatarului ofertei
O ofertă dezvoltă o natură obligatorie şi devine validă în momentul în care ajunge în sfera de influenţă a destinatarului ofertei, mai specific atunci când destinatarul ofertei are posibilitatea de a o lua la cunoştinţă. Nu este însă necesar ca destinatarul ofertei să cunoască conţinutul acesteia, de exemplu citind-o.
Exemplul 5: A îi trimite lui B o ofertă prin poştă. Dacă A trimite oferta luni la ora şase după-masa, atunci oferta va ajunge în sfera de influenţă a destinatarului ofertei şi va deveni validă miercuri la ora opt dimineaţa, în momentul în care va ajunge în cutia poştală a lui B. B nu trebuie să citească oferta pentru ca aceasta sa fie validă.
Din momentul în care oferta a ajuns în sfera de influenţă a destinatarului ofertei, aceasta nu mai poate fi revocată, decât atunci când destinatarul ofertei nu a luat cunoştinţă de existenţa ei.
Exemplul 6: A îi trimite lui B oferta prin poştă. Înainte ca B să citească corespondenţa, A îl aşteaptă în faţa casei şi îi spune că oferta nu mai este valabilă.
3.3. Oferta conţine elementele esenţiale ale contractului
O altă condiţie pentru ca contractul să poate fi încheiat este ca oferta să conţină elementele esenţiale (essentialia negotii, ~e wesentliche Vertragsbestimmungen, basic terms). Dacă este încheiat un contract de vânzare-cumpărare, atunci oferta trebuie să stabilească marfa şi preţul de cumpărare. Dacă obiectul contractului este prestarea unui serviciu, atunci oferta trebuie să stabilească remuneraţia şi serviciul oferit. În caz de dubiu, se consideră că este convenită o remuneraţie rezonabilă (a se compara § 1152 ABGB).
Exemplul 7: A îi propune lui B tapiţarea pereţilor locuinţei acestuia. Nici o remuneraţie nu este convenită. Deorece A refuză prestarea serviciilor, B îl dă în judecată pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale. A contestă faptul că un contract a fost încheiat, deoarece remuneraţia nu a fost convenită, iar în consecinţă oferta nu conţinea elementele esenţiale. Plângerea lui B nu va fi însă respinsă, deoarece § 1152 ABGB atestă că în caz de dubiu se consideră că o remuneraţie rezonabilă a fost convenită.
Bibliography
Perner, Stefan, Spitzer, Martin; Kodek, Georg E, 2012, Bürgerliches Recht, 3rd edition, Wien, Manzsche Verlags- und Universitätsbuchhandlung
Wendehorst, Christiane, Zöchling-Jud, Brigitta, 2012, Privatrecht – Einführung in die Rechtswissenschaften und ihre Methoden, Teil II, Studienjahr 2012-2013, Wien, Manzsche Verlags- und Universitätsbuchhandlung
By Dora Maria Demble
(c) Comparative Law Dictionary