English
1. Conditions for the acceptance
Both declarations of intent, offer and acceptance have to fulfill certain conditions, so that a contract can be validly concluded. In this heading, we will discuss only the ones that apply to the acceptance. For the requirements regarding the offer, see the term 'offer'.
1.1. The acceptance must correspond to the offer totally
In order for a contract to be concluded in Austrian law, the acceptance must fully correspond to the offer. No deviations are allowed.
Example 1: A offers to deliver 100 pens to B, for a purchase price of 3 Euros per each. B declares that he is prepared to buy 100 pens for 3 Euros each. The contract is being validly concluded.
Example 2: B declares that he is prepared to buy 100 pens for 2 Euros each. The acceptance includes modifications to the original offer. Therefore, the contract cannot be concluded. The last proposal is to be qualified as a counter-offer (~s Gegenangebot, contra-ofertă). If A accepts it without any modifications, then he and B have validly concluded a contract.
1.2. The acceptance has to be expressed in due time
If an offer was made and it is valid, then the acceptance has to be expressed in time, in order for the contract to be concluded.
• A period of time was set for the acceptance.
Usually, the offeror sets a period of time during which the offer has to be accepted.
Example 3: A and B meet on April 20, at a restaurant. A makes an offer to B, and sets a period of time of three days, during which B can accept it. The offer has to be accepted by April 23, the latest.
• No period of time was set for the acceptance.
If no such period of time has been agreed upon, then § 862 ABGB applies, which differentiates if the offer was made in the presence of both parties or not.
Offer was made in the presence of both parties.
If the offer was made in both parties’ presence, then the offer has to be accepted immediately, or it lapses.
Example 4: A and B meet at a restaurant. A makes an offer to B. If B accepts immediately, the contract is being concluded. If B rejects the offer and later changes his mind, and calls A to tell him that, A is not bound by the offer.
Offer was made between absentees.
Between absentees an offer can be accepted during a period of time, which is needed for the offeree to do so. This period consists of the time needed for the sending of the offer, a reasonable time for the offeree to make a final decision, and the amount of time needed for the answer to be sent.
Example 5: A sends an offer to B, by mail. The amount of time for sending a letter by mail is one day (depending on the destination). A reasonable period for thinking about the offer would be 3 days. The amount of time necessary to send the answer would be also one day. B has approximately 5 day-time to send an answer.
1.3. The exception from the rule
In some cases, a contract can be concluded even if the acceptance did not arrive in time. This is the case when the acceptance was sent on time, and the offeror ought to know that, and he did not declare his withdrawal to the offeree immediately (compare § 862a ABGB).
Example 6: A and B meet on April 20 at a restaurant. A makes an offer to B, and sets a period of time of tree days, during which B has to accept it. On April 23, at 11:50 PM B sends a letter to A, through which he declares he accepts the offer. The letter gets to A on April 24. The offer was sent on time, even though it did not arrive in time. A knows that B tends to make decisions in the last minute because they have been business partners for years, and he repetitively did so. He also did not call B on the April 23, at 12 PM, to tell him he withdraws the offer, therefore, he is bound by it.
2. Withdrawal of the offer
If an offer has arrived into the sphere of influence of the offeree, it has a binding effect and cannot be revoked, unless the offeree did not acknowledge its existence.
Example 7: A sends an offer to B, by mail. Before the letter is delivered to B’s mailbox, A manages to get it. The offer did not get into the sphere of influence of the offeree, therefore it can be revoked.
Example 8: A sends an offer toB, by mail. No time period for the acceptance is set. Before B opens the mailbox in the morning, A awaits for him in front of his house, telling him the offer is no longer valid. The offer arrived into the sphere of influence of the offeree (because it was delivered into his mailbox), but he did not acknowledge its existence. The withdrawal is possible.
Example 9: A and B meet on April 20, at a restaurant. A makes an offer to B, and sets a period of time of tree days, during which B has to accept it. On April 22, A calls B, telling him the offer is no longer valid. The offer did arrive into the sphere of influence of B, because he heard the offer loud and clear while he was sitting at the table, and also acknowledged its existence. The withdrawal is not possible.
Example 10: A sends an offer to B, by mail. The following day, A calls B, telling him the offer is no longer valid. B has already opened the mailbox. The offer did arrive into the sphere of influence of B, and he acknowledged its existence. The withdrawal is not possible. B has a reasonable amount of time (approximately 5 days, see example 5) to accept the offer, and to send an answer.
Note: Same rules apply on the withdrawal of the acceptance.
3. Silence as acceptance?
The acceptance is, like the offer, a declaration of intent, which can be expressed explicit (through written or spoken words, or through general recognized signs like approval while shaking the head), or it can be implied in a certain behavior. In the last case, a declaration of intent can only be approved, if there is no rational motive to doubt its existence, taking into consideration all circumstances of the case.
Example 11: A enters a restaurant and serves himself with a bread roll from the table. There is no doubt that A accepted the offer to conclude a purchase contract regarding the bread roll he has taken. His behavior implies the acceptance.
Note: Do not mistake this situation with the 'quiet acceptance' (see 4.). In this case, A intends to express through his behavior his will to accept the offer. In the case mentioned above, the library does not want to express anything. By delivering the book to A, it simply fulfills the contract, according to the offer he made, without having any intention of informing A about the acceptance. In the first case we have a declaration of intent (~e Willenserklärung, declaraţie de intenţie), and in the second case a confirmation of intent (~e Willensbetätigung, confirmare a intenţiei). The differentiation is important for establishing the exact time during which the contract is being concluded. In the first case, the contract becomes valid the moment that the acceptance arrives into the sphere of influence of the offeree, for instance as soon as the offeree notices that a bread roll is missing. In the second case, the acceptance does not have to arrive into the sphere of influence of the offeree, and the contract becomes valid as soon as the action of fulfilling it is engaged. In our case, the contract is being concluded the moment that the book is given to the conveyor, and not when it is handed to A.
As discussed, the acceptance can also be implied in the behavior of the offeree of the offer. This is not the case for silence. Silence does not count as acceptance, unless agreed upon.
Example 12: A and B discuss an offer. A tells B that if he does not object to the offer by latest tomorrow, the contract will be concluded.
Version 1: B does not say anything to that, nor he objects to the offer by the next day. Silence was not agreed as acceptance. The contract is not valid.
Version 2: B agrees, and does not object the offer by the next day. The contract is valid.
The usage, consumption, or keeping of unsolicited goods does not count as acceptance (unless agreed upon). The offeree can dispose of the goods and he is not obliged to send them back or safekeep them. He does not have to pay the purchase price, unless he wants to conclude a contract. If the offeree ought to recognize that the good were delivered to him by mistake, he has to send them back or inform the consignor (§ 854 passage 2 ABGB). The term used in this context is 'Realangebot'.
4. The 'quiet acceptance' (stille Annahme, acceptare tacită)
In some situations, an explicit acceptance is, taken into consideration the nature of the contract, not even needed for it to be concluded. The other party expresses the acceptance, by fulfilling the contract according to the terms set by the offeror (compare § 864 passage 1 ABGB). In this case, there is a confirmation of intent (Willensbetätigung, confirmare a intenţiei). Do not mistake the 'quiet acceptance' with silence as acceptance (see 3.).
Example 13: A orders a book at an online shop. The library sends A the book. The contract is being validly concluded without an explicit acceptance being needed. The acceptance consists in sending the book to the requester.
Deutsch
1. Voraussetzungen für eine gültige Annahme
1.1. Angebot und Annahme müssen übereinstimmen
Im österreichischen Recht muss die Annahme, damit der Vertrag zustandekommen kann, dem Angebot völlig entsprechen. Abweichungen, wenngleich geringfügig sind nicht zulässig.
Beispiel 1: A bietet dem B 100 Bleistifte für einen Kaufpreis von 3 Euro per Stück an. B stimmt dem Angebot ohne Zusätze zu. Der Vertrag kommt wirksam zustande.
Beispiel 2: B erkärt sich bereit 100 Bleistifte für einen Kaupreis von 2 Euros per Stück zu kaufen. Die Annahme enthält Modifikationen zu dem ursprünglichen Angebot. Somit kann der Vertrag nicht zustandekommen. Die Erklärung von B ist als ein Gegenangebot zu bewerten (counter-offer, contra-ofertă). Nimmt A es ohne Abweichungen an, dann schließt er mit B einen gültigen Vertrag ab.
1.2. Die Annahme muss rechtszeitig erfolgen
Wenn ein gültiges Angebot vorliegt, dann hat die Annahme rechtszeitig zu erfolgen damit der Vertrag zustandekommen kann.
• Es wurde eine Frist für die Annahme festgesetzt.
Grundsätzlich wird der Anbotsteller eine Frist setzten, innerhalb der das Angebot angenommen oder abgelehnt werden soll.
Beispiel 3: A und B treffen sich am 20. April bei einem Restaurant. A macht dem B ein Angebot und legt eine dreitägige Frist fest, innerhalb der B das Angebot annehmen kann. Das Angebot muss bis spätestens 23. April angenommen werden.
• Es wurde keine Frist für die Annahme festgesetzt.
Wenn eine solche Frist nicht gesetzt wurde, dann ist § 862 ABGB anzuwenden welcher dannach untetscheidet, ob das Angebot zwischen Anwesenden oder Abwesenden gemacht wurde.
Das Angebot wurde unter Anwesenden gemacht.
Wurde das Angebot in Gegenwart beider Parteien gemacht, dann muss es unverzüglich angenommen werden, ansonsten erlischt es.
Beispiel 4: A und B treffen sich bei einem Restaurant. A macht dem B ein Angebot. Nimmt B es unverzüglich an, kommt der Vertrag wirksam zustande. Lehnt B es ab, ändert er sich allerdings dannach die Meinung und teilt das dem A telephonisch mit, so ist A an das Angebot nicht gebunden.
Das Angebot wurde unter Abwesenden gemacht.
Wurde das Angebot unter Abwesenden gemacht, dann kann es innerhalb einer Frist, die für den Empfänger erforderlich ist um das zu tun, angenommen werden. Die Frist setzt sich aus eine angemmessene Beförderungs- und Überlegungszeit zusammen, wobei auch die erforderliche Frist zur Rücksendung des Antworts berücksichtigt wird.
Beispiel 5: A schickt dem B ein Angebot per Post. Die Zeit, die zur Beförderung eines Briefes benötigt wird beträgt einen Tag (je nachdem Zielort). Eine angemessene Überlegungsfrist setzt sich aus cca drei Tagen zusammen. Um eine Antwort zurücksenden zu können, würde man einen weiteren Tag brauchen. B hat circa fünf Tagen Zeit um das Angebot anzunehmen.
1.3. Die Ausnahme von der Regel
Ein wirksamer Vertrag kann auch dann zustande kommen, wenn die Annahme verspätet ist. Voraussetzung ist, dass sie rechtszeitig abgesendet wurde und, dass das dem Anbotsteller bekannt war oder sein sollte und er seinen Rücktritt nicht unverzüglich erklärt hat (vergleiche § 862a ABGB).
Beispiel 6: A und B treffen sich am 20. April in einem Restaurant. A macht dem B ein Angebot und setzt eine Frist von drei Tagen fest, innerhalb der es angenommen werden kann. Am 23. April um 23.50 Uhr schickt B dem A einen Brief wodurch er erklärt das Angebot anzunehmen. A bekommt den Brief am 24. April. Die Annahme wurde rechtszeitig abgesendet, ist allerdings nicht rechtszeitig angekommen. A weiss, dass B dazu tendiert, Entscheidungen im letzten Moment zu treffen, weil sie jahrelang Geschäftspartner waren und B wiederholt so gehandelt hat. A hat den B am 23. April um 12.00 Uhr auch nicht angerufen um ihm mitzuteilen, dass das Angebot nicht mehr gültig ist. In der Folge ist A an das Angebot gebunden.
2. Widerruf des Angebots
Sobald ein Angebot in dem Machtbereich des Empfängers gelungen ist entfaltet es Bindungswirkung und kann nur dann widerrufen werden, wenn der Empfänger über dessen Existenz nicht wusste.
Beispiel 7: A schickt dem B das Angebot per Post. Bevor der Brief in dem Briefkasten von B gesteckt wird gelingt es dem A das zu verhindern. Das Angebot ist nicht zugegangen und kann somit widerrufen werden.
Beispiel 8: A schickt dem B das Angebot per Post. Es wird keine Frist für die Annahme vereinbart. Bevor A den Briefkasten am nächsten Tag in der Früh öffnet, hat A auf ihn vor seinem Tür gewartet und ihm erklärt, dass das Angebot nicht mehr gültig ist. Das Angebot ist zugegangen, B hat es allerdings nicht zur Kenntnis genommen. Der Widerruf ist möglich.
Beispiel 9: A und B treffen sich am 20. April bei einem Restaurant. A macht dem B ein Angebot und legt eine dreitägige Frist fest, innerhalb der B das Angebot annehmen kann. Am 22. April ruft A den B an und sagt ihm, dass das Angebot nicht mehr gültig ist. Das Angebot ist zugegangen und B hat es auch zur Kenntnis genommen. Der Widerruf ist somit unmöglich. Bist am 23. April ist A gebunden.
Beispiel 10: A schickt dem B ein Angebot per Post. Am nächsten Tag ruft A den B an und teilt ihm mit, dass das Angebot nicht mehr gültig ist. B hat bereits den Briefkasten geöffnet. Das Angebot ist in dem Machtbereich von B gelungen und B hat es zur Kenntnis genommen. Es ist zugegangen. Der Widerruf ist unmöglich . B hat eine angemessene Frist (ungefähr 5 Tagen, siehe Beispiel 5) in der er das Angebot annehmen kann und in der er eine Antowrt schicken kann.
Beachte: Die selben Regeln sind auf den Widerruf der Annahme anzuwenden.
3. Schweigen als Annahme?
Die Annahme ist, sowie das Angebot, eine Willenserklärung (see 'declaration of intend') und kann somit ausdrücklich (durch geschriebene und gesprochene Worte oder allgemein angenommenen Zeichen, wie zB Kopfschütten als Zeichen für die Zustimmung) sowie schlüssig erfolgen. Eine schlüssige Willenserklärung liegt vor, wenn unter Berücksichtigung aller Umstände des Einzelfalles kein vernünftiger Grund daran zu Zweifeln übrig bleibt, dass eine Willenerklärung mit einem bestimmten Inhalt vorliegt.
Beispiel 11: A geht in einem Restaurant und bedient sich einer auf dem Tisch gestellten Semmel. Es liegt kein Zweifel vor, dass A das Angebot über den Abschluss eines Kaufvertrages über die Semmel angenommen hat.
Beachte: Diese Situation ist nicht mit der stillen Annahme zu verwechseln (siehe 4). Im ersten Fall, erklärt A durch sein Verhalten, dass er das Angebot annhemen will. Im zweiten Fall, will die Buchhandlung durch ihr Verhalten nichts ausdrücken. Indem sie das Buch an A liefert erfüllt sie nur den Vertrag entsprechend dem Angebot ohne die Absicht zu haben den A über die Annahme zu informieren. Im ersten Fall handelt es sich um eine Willenserklärung (declaration of intent, declaraţie de intenţie) und im zweiten um eine Willensbetätigung (confirmation of intent, confirmare a intenţiei). Die Abgrenzung ist wichtig für die Feststellung des Zeitpunkts des Zustandekommens des Vertrages. Im ersten Fall kommt der Vertrag in dem Zeitpunkt zustande, in dem die Annahme an den Empfänger zugegangen ist, zB in dem Moment als er bemerkt, dass eine Semmel fehlt. Im zweiten Fall, muss die Annahme an den Empfänger nicht zugehen, damit der Vertrag zustande kommen kann. Es handelt sich ja um keine Willenerklärung die zugehen muss. Der Vertrag kommt zustande sobald die Handlung zur Erfüllung des Vertrages gesetzt wird, in unserem Fall sobald das Buch dem Transporteur übergeben wird und nicht erst dann, wenn es dem A übergeben wird.
Wie besprochen, kann die Annahme auch schlüssig erfolgen (siehe oben) und sich somit aus Umstände bzw aus dem Verhalten des Empfängers ergeben. Das trifft auf Schweigen nicht zu, weil dieses nicht als Zeichen gilt, solange keine entsprechende Vereinbarung dazu getroffen wurde.
Beispiel 12: A und B besprechen ein Angebot. A sagt dem B, dass er dem Angebot bis spätestens morgen widersprechen muss, ansonsten kommt ein gültiger Vertrag zustande.
Variante 1: B sagt nichts dazu und widerspricht auch nicht dem Angebot bis am nächsten Tag. Schweigen wurde nicht als Zeichen vereinbart. Der Vertrag kommt nicht zustande.
Variante 2: B stimmt der Aussage von A zu und widerspricht dem Angebot nicht bis am nächsten Tag. Der Vertrag kommt zustande.
Das Verwenden, Verbrauchen oder Behalten von unbestellt gelieferten Waren gilt nicht als Annahme, es sei denn, es wurde eine entsprechende Vereinbarung dazu getroffen. Der Empfänger der Waren kann sich dieser entledigen und ist nicht verpflichtet sie zu verwahren. Der Empfänger muss auch nicht den Kaufpreis bezahlen, es sei denn, er will einen Vertrag abschließen. Muss er allerdings erkennen, dass ihm die Waren irrtümlich zugesendet wurde, muss er das dem Absender mitteilen (vergleiche § 854 Abs 2 ABGB - ~s Realangebot).
4. Stille Annahme (acceptare tacită, quiet acceptance)
In manchen Situationen ist eine Annahme eine aufrgrund der Natur des Geschäfts gar nicht zu erwarten. Der Empfäger nimmt das Angebot dadurch an, dass er den Vertrag entsprechend dem Angebot erfüllt (vergleiche § 864 Abs 1 ABGB). Es handelt sich um einen Fall der Willensbetätigung (confirmation of intent, confirmare a intenţiei). Die stille Annahme ist mit Schweigen als Annahme (siehe 3) nicht zu verwechseln.
Beispiel 13: A bestellt online bei einer Buchhandlung ein Buch. Die Bucchandlung liefert das Buch an A. Der Vertrag kommt wirksam zustande. Eine ausdrückliche Annahme ist nicht erforderlich. Die Annahme kommt hier durch eine Erfüllungshandlung, nämlich durch das Lifern des Buches zum Ausdruck.
Română
1. Condiţiile pentru o acceptare validă
Ambele declaraţii de intenţie, oferta şi acceptarea, trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru ca un contract să poată fi realizat. În această secţiune vor fi discutate doar condiţiile aplicate acceptării. Pentru cele aplicate ofertei a se vedea termenul 'offer'.
1.1. Acceptarea trebuie să corespundă în totalitate ofertei.
În dreptul austriac acceptarea trebuie să corespundă în totalitate ofertei, pentru ca un contract să poată fi încheiat. Abateri, chiar şi mărunte, de la oferta originală nu sunt permise.
Exemplul 1: A îi oferă lui B 100 de creioane, la preţul de 3 Euro pe bucată. B se declară de acord cu oferta, fără adăugiri sau modificări. Contractul va fi valid.
Exemplul 2: B acceptă să cumpere 100 de creioane la un preţ de 2 euro pe bucată. Deoarece declaraţia de acceptare include unele modificări la oferta generală, contractul nu poate fi încheiat. Declaraţia lui B poate fi considerată o contra-ofertă (counter-offer, ~s Gegenangebot). Dacă aceasta este acceptată de A fără modificări, contractul va putea fi realizat.
1.2. Acceptarea trebuie exprimată în timp util.
Dacă oferta îndeplineşte toate condiţiile şi este aşadar validă, acceptarea trebuie exprimată în timp util. Legea diferenţiază între situaţia în care a fost stabilită o asemenea perioadă de timp pentru acceptarea ofertei, şi cea în care nu s-a convenit între părţi acest lucru.
• Între părţi a fost stabilită o perioadă pentru acceptare.
Dacă părţile au stabilit o perioadă de timp în care oferta trebuie acceptată, atunci acest lucru trebuie să se întâmple înainte de expirarea acesteia.
Exemplul 3: A şi B se întâlnesc la data de 20 aprilie la restaurant. A îi face lui B o ofertă şi stabileşte împreună cu B o perioadă de trei zile pentru acceptare. Oferta trebuie acceptată până pe 23 aprilie (inclusiv).
• Părţile nu au convenit o perioadă de timp pentru acceptare.
Dacă nu a fost stabilită o asemenea perioadă de timp, atunci se aplică § 862 ABGB, care distinge între situaţia în care oferta a fost făcută în prezenţa ambelor părţi, şi cea în care a fost facută între absenţi.
Oferta a fost făcută în prezenţa ambelor părţi.
În această situaţie oferta trebuie acceptată imediat sau expiră.
Exemplul 4: A şi B se întâlnesc la restaurant. A îi face lui B o ofertă. Dacă B o acceptă imediat contractul este realizat. Dacă B o respinge şi se răzgândeşte mai târziu, şi îl sună pe B să-i împărtăşească acest gând, atunci A nu mai este obligat de ofertă.
Oferta a fost facută între absenţi.
Dacă oferta nu a fost facută în prezenţa părţilor, atunci poate fi acceptată într-o perioadă de timp care îi este necesară ofertantului să facă acest lucru. Aceast timp constă dintr-o perioadă de timp rezonabilă necesară trimiterii ofertei, luării unei decizii finale, şi trimiterii răspunsului.
Exemplul 5: A îi trimite lui B o ofertă prin poştă. Perioada necesară trimiterii ofertei constă într-o zi (în funcţie de destinaţie). O perioadă rezonabilă de timp necesară luării unei decizii constă în trei zile, iar pentru trimiterea răspunsului este necesară aproximativ o zi. B are circa cinci zile timp să trimită un răspuns.
1.3. Excepţia de la regulă
În anumite cazuri, un contract poate fi realizat chiar şi atunci când acceptarea nu a sosit la timp, dacă aceasta a fost trimisă la timp, iar acest fapt îi este cunoscut ofertantului, iar acesta nu a declarat fără întârziere retragerea ofertei (compară §862 ABGB).
Exemplul 6: A şi B se întâlnesc pe 20 aprilie la restaurant. A îi face lui B o ofertă şi stabileşte o perioadă de timp de trei zile în care B trebuie să accepte oferta. Pe 23 aprilie la ora 23:50, B îi trimite lui A o scrisoare prin care declară acceptarea ofertei. Scrisoarea ajunge la A pe data de 24 aprilie. Oferta a fost trimisă la timp, deşi nu a ajuns la timp. A ştie că B tinde să ia decizii în ultimul moment, deoarece au fost parteneri de afaceri ani de zile, iar B a acţionat repetat în acest mod. A nu l-a sunat pe B pe 23 aprilie la ora 00:00 să declare retragerea ofertei. În consecinţă, este obligat de aceasta.
2. Retragerea ofertei
Odată ce oferta a ajuns în sfera de influenţă a recipientului, aceasta dezvoltă natură obligatorie şi nu mai poate fi revocată, decât dacă recipientul nu luat cunoştinţă de existenţa ei.
Exemplul 7: A îi trimite lui B o ofertă prin poştă. Înainte ca scrisoarea să fie introdusă în cutia poştală a lui B, A reuşeşte să o obţină. Oferta nu a ajuns în sfera de influenţă a lui B. De accea poate fi revocată.
Exemplul 8: A îi trimite lui B oferta prin poştă. Nu a fost stabilită o perioadă în care oferta trebuie acceptată. Înainte ca B să deschidă cutia poştală în care a fost pusă scrisoarea, A îl aşteaptă în faţa casei, spunându-i că oferta nu mai este valabilă. Oferta a ajuns în sfera de influenţă a lui B, dar acesta nu a luat cunoştinţă de existenţa ei. Revocarea este permisă.
Exemplul 9: A şi B se întâlnesc pe data de 20 aprilie la un restaurant. A îi face lui B o ofertă şi stabileşte o perioadă de trei zile în care aceasta poate fi acceptată. Pe data de 22 aprilie, A îl sună pe B, spunându-i că oferta nu mai este valabilă. Oferta a ajuns în sfera de influenţă a lui B, iar acesta a luat-o la cunoştinţă. Revocarea este aşadar nepermisă. Până la data de 23 aprilie, A este legat de ofertă.
Exemplul 10: A îi trimite lui B o ofertă prin poştă. În ziua următoare, A îl sună pe B şi îi spune că aceasta nu mai este valabilă. B a deschis deja cutia poştală. Oferta a ajuns în sfera de influenţă a lui B, iar acesta a luat-o la cunoştinţă. Revocarea nu este permisă. B are o perioadă rezonabilă de timp (aproximativ 5 zile, a se vedea exemplul 5) în care poate să accepte oferta şi să trimită un răspuns.
Observaţie: Aceleaşi reguli se aplică la revocarea declaraţiei de acceptare.
3. Tăcerea ca şi acceptare
Acceptarea, la fel ca şi oferta, sunt declaraţii de intenţie (a se vedea 'declaration of intend'), şi poate aşadar să fie exprimată atât explicit (prin cuvinte spuse sau scrise sau prin semen care sunt general recunoscute, de exemplul datul din cap ca semn de aprobare), cât şi implicit. O declaraţie de intenţie implicită există atunci când, luând în considerare toate circumstanţele cazului concret, nu mai rămâne nici un motiv raţional care să conteste faptul că o declaraţie de intenţie cu un anumit conţinut a fost exprimată.
Exemplul 11: A merge într-un restaurant şi se serveşte din chiflele puse pe masă. Nu rămâne nici un motiv de îndoială că A a acceptat oferta de a cumpăra chifla respectivă.
Atenţie: A nu se confunda această situţie cu cea acceptării tacite (a se vedea 4.). În primul caz, A declară prin comportamentul său că vrea să accepte oferta. În al doilea caz, librăria nu vrea să declare prin acţiunile ei nimic. Livrând cartea lui A, ea îndeplineşte pur şi simplu contractul corespunzător ofertei lui B, fără a avea intenţia de a-l informa pe A despre acceptare. În primul caz este vorba despre o declaraţie de intenţie (Willenserklärung, declaration of intent). Iar în al doilea, despre o confirmare a intenţiei fără scop informativ (Willensbetätigung, confirmare a intenţiei). Diferenţierea este importantă pentru a se putea stabili momentul în care contractual a fost realizat. În primul caz,contractul va fi realizat în momentul în care declaraţia de acceptare ajunge în sfera de influenţă a recipientului, de exemplu atunci când acesta observă că lipseşte o chiflă. În al doilea caz, declaraţia de acceptare nu trebuie să ajungă în sfera de influenţă a recipientului pentru a se putea realize contractual. Contractul va fi realizat în momentul în care actiunea de a-l indeplini este angajată, în cazul nostrum, în momentul în care cartea va fi predată transportatorului,şi nu atunci când îi va fi înmânată lui A.
Aşa cum a fost menţionat mai sus, acceptarea poate să fie exprimată şi implicit (a se vedea sus) şi poate aşadar rezulta din comportamentul recipientului. Această regulă nu se aplică pentru tăcere. Tăcerea nu este considerată a fi o declaraţie de intenţie, exceptând cazul în care a fost realizat un acord în acest sens.
Exemplul 12: A şi B discută o ofertă. A îi spune lui B că trebuie să îi declare respingerea ofertei până a doua zo, în caz contrar contractul va fi realizat.
Varianta 1: B nu spune nimic la aceasta, şi nici nu respinge oferta până a doua zi. Contractul nu fi realizat, deoarece tăcerea nu a fost convenită ca declaraţie de intenţie.
Varianta 2: B se declară de acord cu afirmaţia lui A şi nu respinge oferta până a doua zi. Tăcerea a fost convenită ca declaraţie de intenţie. Contractul va fi realizat.
Folosirea, consumarea sau păstrarea unor mărfuri necomandate nu este considerată ca acceptare, exceptând cazul în care un acord a fost convenit în acest sens. Primitorului nu ii va fi delegată obligaţia de depozita sau de a păstra cu grijă lucrul livrat, şi poate chiar să se descotorosească de acesta. Primitorul nu trebuie să plătească preţul de cumpărare, exceptând cazul în care vrea să încheie un contract de vânzare-cumpărare. Dacă primitorul trebuie să recunoască din circumstanţe, că marfa i-a fost trimisă din greşeală, atunci trebuie să îl informeze pe expeditor de acest lucru (compară § 854 Abs 2 ABGB). Termenul folosit în acest context este 'Realangebot'.
4. Acceptare tacită (stille Annahme, quiet acceptance)
În anumite situaţii o acceptare nu este de aşteptat, luând în considerare natura contractului. Recipientul acceptă o oferta prin faptul că îndeplineşte contractul conform ofertei (compară § 864 Abs 1 ABGB). Este vorba despre o confirmare a intenţiei (confirmation of intent, Willensbetätigung). A nu se confunda acceptarea tacită cu tăcerea ca şi acceptare (a se vedea 3.).
Exemplul 13: A comandă online la o librărie o carte. Librăria livrează cartea lui A. Contractul va fi realizat. O acceptare explicită nu este necesară. Aceasta va fi exprimată prin acţiunea de a îndeplini contractul, în cazul nostru prin livrarea cărţii.
Bibliography
Perner, Stefan, Spitzer, Martin; Kodek, Georg E, 2012, Bürgerliches Recht, 3rd edition, Wien, Manzsche Verlags- und Universitätsbuchhandlung
Wendehorst, Christiane, Zöchling-Jud, Brigitta, 2012, Privatrecht – Einführung in die Rechtswissenschaften und ihre Methoden, Teil II, Studienjahr 2012-2013, Wien, Manzsche Verlags- und Universitätsbuchhandlung
By Dora Maria Demble
(c) Comparative Law Dictionary